Wikileaks este subiectul! Nu pot sa nu fiu in trend!Wikileaks insumeaza acum toata nevoia de senzational, secret si obscur a omului breakingnews-ist. Confisca energiile publicatiilor de orice fel de a detine descoperirea, exclusivitatea, asa cum sunt ele intelese in “new ageul” informational modern.
Wikileaks, apare azi ca o masonerie oculta a epocii informatiei, care vine si se cuibareste in spatiul misterios al adevaratelor masonerii, parazitandu-le emotia, tocmai in momentul in care ele devin din ce in ce mai vizibile, mai treze, creand senzatia ca lumea de azi tocmai de aici e condusa.
Oricum, in continuare nu cred ca ceva e intamplator in “cazul” wikileaks, oricat de paradoxale ar parea tintele si consecintele atingerii lor.
In schimb raman la parerea ca la fel ca multe alte nascociri stiintific-principiale ale lumii noastre occidentale, nu e nimiq altceva decat un episod din nu foarte lungul serial al autodestramarii cvilizationale in care ne aflam si la care erodam din plin de cateva decenii bune.
E foarte adevarat, ca dincolo de pitoresq, de politica asa cum e ea sau de economicul cotidian, aceste dezvaluiri, dau si masura ipocriziei noastre occidentale ca unealta de lucru obisnuit. Sunt lucruri relevante, unele stiute de la barfa de berarie, pana la dezbaterile cu staif, care ne dezbraca si ne arata asa cum suntem, cu burta desi mergem la sala, cu par pe piept desi pozam in spani, cu virilitatea vizibil scazuta desi ne laudam ca stam cu ea in vant.
Si aici fac voit o generalizare pentru ca nu exista diferente intre ce se intampla in obscuritatile din Romania, fata de cele ce se intampla in alte parti ale lumii noastre. E adevarat ca ele reveleaza fotografiq imagini deja schitate de cativa caricaturisti politico-economici, dar cu toate adevarurile astea ce ne-ar putea fi de folos, mi-e teama ca nu vom ramane decat cu efecte nu mai mari decat erau cele de dupa emisiunea “Reflector” din vremea comunista. (Emisiune de investigatii jurnalistice ce dezvaluiau furturile din avutul obstesq sau neglijentele in serviciul socialist.)
Consecintele sunt vizibil nule din punctul de vedere al coercitiei, in schimb creaza o mare slabiciune si neincredere intr-o societate deja mancata din interior de propriile greseli si o inferiorizare accentuata in fata adversarilor ideologici si religiosi.
Micile noastre placeri vinovate in ceea ce priveste dorintele de dezvaluiri "wiki", alimenteaza cu si mai multa vointa delatorii de la incheieturile sistemului sau opozantii politici si religiosi ai sitemului nostru si face ca mizeria scufundata pe fundul societatii sa devina flotabila. Defectul e in doua sensuri: si in partea acumularii de de mizerii sociale si in partea revelarii lor. Tot la fel de mult rau ne facem si acumuland lipsa de principiu in sensul pangaririi temeliei societatii occidentale (morala, biserica, natura, natura umana) la fel ca si in sesnul exacerbarii grijilor in numele unor principii ale libertatii corect politice de a spune orice, oricand, oricum, chiar daca in loc de vindecare, poate aduce agarvarea bolii.
Astfel la farmacia occidentului se distribuie cutii cu medicamentul Wikileaks sub forma de capsule filmate, ce trebuie luate de cel putin trei ori pe zi dar care nu au fost inca testate medical pentru a vedea daca nu omoara in loq sa faca bine.
Suntem deja intr-un proces destructurant. Temeiurile vietii asa cum au fost ele create de civilizatia occidentala incep sa dea semne de obosela, arhitectura sociala incepe sa fie din ce in ce mai in neconcordanta cu constructia ei. Rezistenta materialului social devine din ce in ce mai osteoporotica. Asfel, dezvaluirea ca semn al apusului, nu consolideaza, ca o lectie justitiara de tinut minte ci surpa ca un tsunami ce aduna orizontul in calea lui, transformand tot intr-o gramada distorsionata de substante.
Te intrebi: procesul este oare intrat in vortexul cel fara de oprire? Sau mai exista sanse sa salvam caderea in haul autodistrugerii?
As spune ca atata vreme cat inca detinem stiinta si o mare parte din spirit, noi occidentalii, putem sa recreem formula matematica a salvarii, care sa dea rezultatul fara virgula. Virgula lipsei de fermitate caracteristica noului occident. O ruptura stiintifica de actualele paradigme politice si economice ne poate nu numai salva, dar ne poate crea o noua viata dupa noi principii cu mult mai luminoase si mai comprehensive. Ar tebui reincepute calculele de la 1+1. Nu! Nu va mai dura la fel de mult, etapele repetandu-se, dar cunoscandu-le, doar tebuie sa aplicam formulele corectate. In calculul noii noastre vieti doar trebuie sa schimbam semnul.
Individualizarea sarcinii politice si a celei economice poate fi o idee de plecare. Fara a avea pretentia ca am solutia, cred ca putem sa incepem sa reflectam asupra ideii. Spargerea monopolului politiq in sens libertarian si impartirea lui sub forma de sarcina individuala pe baza de principiu spre cetatean, poate crea spatiul unei mai bune principializari ale biologiei sociale.
Atata vreme cat stiinta ne permite crearea sursei de energie la purtator, ci nu mana intinsa la un singur detinator (care inevitabil se transforma in monstru politiq), desprinde individul de orice forma de sclavie sociala.
Nu in ultimul rand: i) reconstientizarea rolului si pozitiei infinitezimale in ansamblul miscarii universale, in care noi ne putem misca doar daca si univresul o face; ii) intelegand mediul inconjurator mai degraba ca locas in care sa ne fixam ca piesa potrivita, decat ca cioban ce mana mediul cu bata acolo unde vrea el; iii) natura ca trup din care facem parte ci nu ca apendice din trupul nostru; iiii) legatura cu justitia naturii e mai pregananta decat legile industrializarii si globalizarii aplatizatoare; iiiii) acuratetea interioara a individului descrisa de principiile moralei crestine ce nu opresq libertatea, dar opresq desantarea, nu opresq progresul stiintifiq, dar opresq lacomia.
Sunt doar cateva exemple ce pot fi capete de plecare ale unor serioase dezbateri sau daca nu, pot fi capete plecate intru resemnarea cu soarta asa cum ne-am creat-o noi.
A doua varianta e apanajul romanesq al abordarii problemelor serioase, sa speram totusi ca celelta parte a lumii crestin-occidentale se trezeste la timp. Oricum doar de la ea mai putem trage nadejdea, noi mioriticii.