Romania se pregateste sa iasa din nou din istorie!

E fantastica atractia noastra centrifuga fata de istorie. Ne invartim noi cum ne invartim si tot din exterior privim realitatea.

Asta abia acum cand incepusem sa ne agatam de pulpana fracului istoriei occidentale, si chiar asa fluturand in urma ei, macar aveam o sansa sa ne cataram spre un buzunar adapostitor...

Acum se pare ca vom fi condamnati sa ne simtim bine din nou in caftanul istoriei noastre, de care nu ne dezbracam de cateva sute de ani...

Intoarcerea e clar marcata de inevitabilul castig ieftin electoral al noilor steaguri rosii, care zgarie la fel de mult ca cele vechi. Deh, chestie de material! In fapt, e singurul si marele adevar ce ni se spune: ne-am intors la steagul rosu!

Dar de ce nu se observa si celelate: cinismul, impostura, deculturalizarea, inapoierea, dependenta, ce vin la pachet cu purpuriul imbroboditor?!

Cred ca nevoia noastra abisala de neimportanta ne face sa cascam a plictis si sa dam din mana a lehamite. Si atunci preocupati de aste lucruri importante, atentia intra in impas.

Chiar nu observam ca lemnul secerii si al ciocanului aruncate cat colo in tarana, au prins radacini ce au ajuns pana la noi, gata sa ne impresoare precum vrejul din bobul de fasole fermecat?

Un lucru totusi e cert! Faptul ca mirosul de gaz ce ii face pe sacali sa adulmece cu buzunarle fluturand a dorinta, si cu nasurile intinse spre rasarit, ne va rezolva pe veci relatia cu papionul occidental: vom ramane doar taraba din piata!