Da! Desi pare bulversant ce spun, decat criza finanaciara pe care o strabatem acum, mi-o doresq pe cea de acum circa doi ani si ceva, criza petrolului...
Si asta era la fel de apocaliptica, de treminal-disturctiva si chiar si de anvergura similara.

Dar trebuie sa dau un raspuns la posibila intrebare de ce?

Pai pentru ca acea criza a petrolului putea fi prin natura ei, paradoxal, creativa...
Nu numai! Chiar creatoare...Perspectivele sumbre ale scumpirii petrolului, cel mai de seama mar al discordiei noastre mondiale, zguduise suficient sisteme si constinte (politice chiar), in sensul unei perspective ce trebuia sa aduca o reparatie  gaurii lasate de un petrol din ce in ce mai neprietenos din perspectiva pretului si chiar a viitorului... Asta a dus la modificari politice de tipul luarii de pozitie la nivel european in sensul reducerii dependentei de petrol si gaze aduse din Rusia si din Orient...lucru ce a atras dupa sine ca si consecinta faptul de a se incuraja intr-o din ce in ce mai mare masura, consumul de energie verde..

Lumea deja gasea un nou scop din perspective politice...ecolgismul devenea noua stanga, iar stiinta incepea sa treaca pe un alt sens de dezvoltare suculent si plin de perspective, in a gasi solutii la intrebari ce stau de mult pe buzele tuturor...
De exemplu, incepand din Statele unite si pana in Asia, toata industria auto a inceput sa priveasca spre noul viitor al automobilului. Cercetarea in sine a capatat o noua turnura spre o noua perspectiva, umblandu-se in biblioteci de unde oamenii au luat vechile manuale, apoi stergandu-le de praf, au incepiut sa reciteasca despre energiile alternative.


Pe cand criza asta financiara ce a a dus? Niciun gest care sa aiba in spate o perspectiva pozitiva ..de reformare.
Reformare? Poate doar economica, dar azi, fatalmente insuficienta, privita din economia revolutiilor sociale ce stau sa se produca.
 Dimpotriva, lucrul pe care il reuseste cu nesat criza financiara este un lucru fara precedent ca gravitate si ca posibilitate de intamplare...atentatul la optimism...
Distrugerea optimismului invita omul la nesiguranta, iar nesiguranta il instiga. De aici e usor sa se ajunga la disolutie sociala si chiar la violenta.
Nu mai vorbim societatea romaneasca cea care era obisnuita sa "o duca rau" dar care sa se hraneasca dintr-o mica iluzie optimista, ca se poate si un piq mai bine, iluzie suficienta cat sa ne faca sa supravietuim ...
Dar parca acum ..nu prea mai e la fel! 

Ce sa mai zicem de natiunea campioana mondiala la optimism, care inca de la inventarea  lui "the american way", au produs, au furnizat si au exportat optimism...
Iata ca pana si la ei s-a consumat optimismul!