Romania, o tara de fel exasperata, devine acum in timpul acestei crize mondiale o tara exasperanta (vezi iritarea europeana pe care o creaza).

O tara care prin definitie nu are o cultura a ordinii, a arhitecturii, a infrastructurii, a culturii politice, nu resimte nevoia dezvoltarii la nivelul sistemului propriu sau al aceluia din care face parte. Exasperarea venal-biologica nu permite raportarea la ceilalti, dar face loq dezvoltarii unei exasperari si mai prapastioase.

 

In tara in care conspiratia detine cheile scheletului emotional al societatii, poporu-i nu are cum sa coordoneze o coerenta si o coeziune sociala. Traitul social fragmentat face loq oricarei disperari sa aiba unde a se scurge in venele societatii pe acolo pe unde lipseste coeziunea. Astfel, se intampla ca situatii ca cea economica si sociala pe care o traim sa fie absorbite cantitativ cu si mai multa durere, intr-un sentiment masochist asumat.

Acest masochism istoriq a facut ca poporul asta doar sa se lamenteze satisfacut in fata oricarei situatii istorice dificile.

 

Pana la urma e o realitate pe care ar trebui sa ne-o asumam cu raspundere si de la care ar fi bine sa plecam daca incercam sa gandim un posibil drum de scapare din cleiul tanguirii noastre. Si cum plangerea de mila e caduca in folosirea ei intre romani in ceea ce priveste o eventuala reabilitare sociala, pentru ca se anuleaza reciproc, ma gandesq ca poate folosita fata de altii de alta natie, si care nu au trait istoriq in Romania, spun poate,  energiile s-ar capta in recipiente umane ce nu s-ar irosi lamentabil-tanguit, astfel punandu-se bazele unei coerente sociale. Asta cu conditia ca acei straini sa fie asezati la incheiturile societatii…

Adica sa ne conduca! Vezi exemplul monarhiq din Romania.

Noi cu tragicul ei cu practicul!

 

In fond, propun prin acest demers, inchirierea posturilor cheie, de conducere din Romania!  Asta pentru un anumit interval de timp, pana cand paradigma de a fi roman balcaniq de azi, se va dizolva intr-o noua paradigma, a romanului European.

 

Si pentru a se face prima lumina in societate ar trebui sa se inceapa cu JUSTITIA. Judecatorii, incepand cu cei de la Curtea Constitutionala (foarte disputati azi, si fie vorba intre noi, cu bube mari), apoi cei de la parchete si terminand cu cei de pe la micile judecatorii de orasel, sa fie dupa cum spuneam, oameni pregatiti in drept roman si apoi romanesq si de nationalitate diferita de cea romaneasca. Astfel se va evita “filosofia” actuala  romaneasca in actul de justitie, si e posibil ca primenirea lui sa vina pe aceasta cale.

 

Ei, dar ce ne-am face daca dupa un timp ne vom trezi ca judecatorii cei adusi pentru colonizarea dreptului real, se vor fi contaminat si ei de spaga, coruptie, delatiune si alte tare romanesti? Oare ne vom mandri  ca suntem un popor puterniq?