In ultimele zile asistam la o resurectie revolutionara la nivel declarativ din doua parti disctincte dar asemanatoare totusi ale politichiei romanesti.
Aparitia mesianica a doua personaje ce se vor izbavitoare pentru acest popor, numai ca nu stiu cum o sa alegem noi din doi mesia aparuti deodata!!! (sic)
Este vorba despre Che Guevara Mazare si Lenin Diaconescu.
Cei doi au in comun intelegerea destul de buna a istoriei. Pe ei cititul istoriei nationale sau chiar si al istoriei universale ii face sa inteleaga cum se pot manipula masele in propriul folos, necum in sensul patriotiq al consturirii unei istorii coerente, desi asta declara.
Tovarasii au studiat, chiar daca nu personal ci prin aghiotanti (lucru perfect plauzibil avand in vedere atitudinea lor sultanica)…si culmea e ca au si inteles ceva din istorie…
Au inteles asa, ca pentru minitile lor malefice, care este mecanismul psiho-social cel mai la indemana, ca sa poata manipula masele si sa reuseasca sa le instige, pentru a crea iluzia schimbarii. Schimbare ce ii va purta, vezi Doamne, pe ei in fruntea maselor, in caleasca scumpa a izbavirii neamului.
Cel putin asa cred ei!
Calculul este destul de rece si de pragmatiq daca stam sa ne gandim si sa comparam cu evenimentele similare din istorie. Au intuit culoarul posibil spre acceptarea premiselor unei dictaturi. Asta pentru ca situatia politico-sociala de azi permite. Lipsa de cultura, situatia economica grea a celor mai multi dintre privitorii orbi ai televiziunilor momeala, acumularea de tensiune sociala in sensul schimbarii politicii uzate de pana acum, sunt premise care faq din Che Guevara Mazare si Lenin Diaconescu niste personaje ce se vor providentiale si care pot convinge poporul sa schimbe oranduirea.
De fapt cei doi au in comun o si mai cruda realitate istorica: ei sund de fapt doi infractori de drept comun, care la fel ca si personajele istorice pe care le interpreteaza, se ascund de o eventuala dreptate prin modificarea politica a societatii si/sau prin ascunderea in interiorul maselor…
Numai ca apar totusi trei probleme: i) Mazare de obicei e un actor de teatru ambulant, caruia ii plaq rolurile dure, de baiat rau, si nimiq mai mult…
El aplica formula de succes din asa zisa industrie muzicala romaneasca de a trimite pe scena o imagine cat mai penetranta (decoltee, piele goala, bot inrosit, chiloti), muzica, respectiv arta (si eventual actul cultural din dotare) ramanand un apendice al valorii de avatar al personajului “vedeta”. Lucru deasemenea inteles si asumat de el, astfel aparand in roluri de gangster de anii 30, de soldat din trupe speciale paramilitare, de nazist si mai nou de Che Guevara. Dincolo de fiecare personaj asumat de el, a razbatut de fiecare data personajul cheie care este de fapt chiar el insusi, Mazare interlopul.
El practiq de fiecare data a incercat sa transmita ceva prin fiecare personaj al lui: ca e neinfricat pentru plebei, si ca e lipsit de teama punitatii pentru dusmanii sociali si politici; ca e smecher pentru masele televizorate care adora genul, si ca e un personaj care se opune neconventional adversarilor lui in lupta politica; ca e excentriq pentru cei care nu inteleg prea bine ce inseamna asta si ca e oricand peste imaginile create de ceilalti actori politici fie ei dusmani sau prieteni
ii) Dan Diaconescu este mai ideolog decat omologul sau. Daca primul este un personaj “din prima”, Diaconescu in schimb este caracterizat de rabdare. E rabdarea cu care a construit incet “otevizarea” spatiului publiq. El este un creator de lume noua, un creator al “omului nou”… El are o lume cu reguli noi create extatiq printr-un canal tv, prin care sugereaza ca dreptatea o poate face numai EL, iar “adevarul” asa cum il induce in creierele moi, il poate pogora mesaniq printre cei multi, doar EL.
Ramane de vazut cat de fidela adevarului comun este previziunea politica a acelui 20% din populatia de votanti in curtea lui Lenin Diaconescu;
iii) si nu in ultimul rand, poporul ramane de vazut daca prin defularile zilnice televizonistice a reusit sa acumuleze suficienta tensiune astfel incat explozia sa sa aiba un suflu suficient de “purificator”. Pentru ca daca e sa ne uitam mai bine, poporul de azi are prea multe ca sa poata sa fie atins la instinctul de revolta. Satietatea comertului de mall sau supermarket, a mediei care ii da ocupatie zilnica, nu cred ca poate tensiona poporul asta flasq, in ciuda frustrarilor sociale. Multa tensiune se scurge, paradoxal chiar prin intermediul canalului lui Lenin Diaconescu, lipsind astfel de esenta insasi “revolutia”…
In fapt, nicio revolutie din epoca moderna nu a gasit poporul nostru intr-o stare de tensiune suficienta si necesara pentru a i se da curs.
Si mai apoi sa nu uitam ca mai mult de jumatate din ultima noastra “revolutie” a fost manipulare sociala
Ce ii deosebeste totusi pe cei doi este faptul ca: a) primul, Mazare, nu poate concepe o revolutie fara aprobare…
Face totusi parte dintr-un partid cu disciplina comunista. Lucru ce banuiesq ca nu prea il avantajeaza in situatia asta personal-revolutionara, din cauza faptului ca pentru ceilalti, revolutia lor a avut loq ceva mai demult. Pe de alta parte mega interesele economice si politice il vor tine destul de captiv, astfel incat sa nu ii ramana decat “prvilegiul” de a juca doar un nou rol de trupa si atat.
Spre deosebire de el, Dan Diaconescu a inteles de timpuriu cat de mult conteaza fiecare virtual alegator atras in cursa cu botzul de mamaliga aculturala, in timp, pe parcursul a cativa ani. Si faptul si mai important ca infrastructura lui media se poate transforma in tribuna si in infrastructura lui politica. Deci ar avea mai multe sanse decat tovarasul lui de prezumtiva viitoare revolutie.
Oricum ar fi, eu le urez succese in ramura tovarasilor si sper sa duca tara spre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie, pentru infaptuirea socialismului in Romania!!! (aplauze!)
Si le amintesq o vorba mare cat o lozinca: Un socialism bun face cat trei razboaie!