Aprilie 2010

     Romania, o tara de fel exasperata, devine acum in timpul acestei crize mondiale o tara exasperanta (vezi iritarea europeana pe care o creaza).

O tara care prin definitie nu are o cultura a ordinii, a arhitecturii, a infrastructurii, a culturii politice, nu resimte nevoia dezvoltarii la nivelul sistemului propriu sau al aceluia din care face parte. Exasperarea venal-biologica nu permite raportarea la ceilalti, dar face loq dezvoltarii unei exasperari si mai prapastioase.

     Daca nu facem ceva cu cuvantul deontolog (si intreaga lui familie de cuvinte), se va produce o importanta deturnare lingvistica. Aceste cuvinte vor deveni peiorative, si se vor situa la periferia vocabularului, acolo unde se gasesq cuvintele murdare si defaimatoare, pierzandu-si calitatea intrinseca, ce contine o importanta componenta morala, cuvantul in sine reflectand un compendiu de reguli cu esenta morala sau pur administrativa.

De ce se afla in pericol cuvantul deontolog? Pentru ca azi e confiscat de unul ca Mircea Badea si terfelit aproape zilniq prin folosirea lui numai in sens dispreciativ, aruncandu-l cu fiecare pronuntie la cosul deriziunii lingvistice.