Aud tot mai mult in ultima vreme vorbindu-se despre un iminent sfarsit al capitalismului.

Criza declansata din Stalele Unite (cotate ca statul cu cea mai inaintata democratie si cu cel mai puternic stat capitalist) si care s-a raspandit apoi la nivel global, are pentru unii aroma de faliment… Faliment de oranduire sociala, nu oricum!!Adica sfarsit de istorie.

Si mai rau, se grabesc sa declare stangismul ca fiind detinatorul adevarului social, fara sa tina cont de decizia irevocabila a istoiei ca tocmai acesta e condamnatul, ca acesta a franat o parte a lumii occidentale din dezvoltare. Ia sa ne inchipuim cum ar fi aratat o lume occidentala ne comunizata la sfarsitul celui de-al doile razboi mondial! NU trebuie decat un exrcitiu mental lejer ca sa primim o imagine destul de clara: resursele ar fi fost mult mai multe pentru lumea occidentala si mult mai bine folosite (vezi resursa energetica, resursa intelectuala, forta de munca). E clar ca lumea occidentala ar fi consemnat pana la momentul la care ceasul istoriei ar fi batut timpul globalismului, o prezenta europeana probabil déjà unita si constituita ca forta economica daca nu cea mai mare oricum mult mai importanta decat e azi. Istoria ar fi rezervat un timp si pentru a se da raspunsul intrebarii ce parca devine din ce in ce mai vintage: Care e calea uniunii? Multiculturalismul sau traditie combinata cu economie?…

Dar cum istoria nu iarta si din nefericire cam tot timpul da sa se repete, observ cum devin un spectator neputincios la premeiera unei piese care s-a mai jucat….

Oare chiar asa sa fie? Oare chiar sa nu existe luciditate?

Daca adeptii liberalismului democratic nu se trezesq acum, pentru a contrapune noilor valuri de stangism cu alura rosie, claritate si luciditate, oamenii pot pica din nou in plasa istoriei…

Nu vreu sa fiu apocaliptic, dar consider ca subtilitatea cu care lucreaza istoria va fi “citita” de catre intelectualii cu staif ai epocii si care se vor aduna pentru a explica mai bine ca oricand ce inseamna de fapt libertatea si cat de mult trebuie sa tinem cont de ea si ca mediul concurential dus pana la paroxism daca e nevoie, poate oferi stabilitatea necesara.

Cum adica sa auzi spunandu-se: capitalismului i s-a dovedit greseala si implicit sfarsitul…?

E periculos ce se afirma.!!! De ce o criza poate dovedi irevocabil falimentul capitalismului? Ce nu inteleg, sau se fac ca nu inteleg stangistii fie ei de sorginte comunista sau (prea)ecologista e faptul ca mecanismul democratic pe care l-a inventat capitalismul este un mecanism autoregenerator, lucru de care regimurile dictatoriale, de extrema stanga sau dreapta, nu se pot bucura…Adica o criza ca aceasta nu reprezinta decat o defragmentare (in sesnul informatic) a marelui hard economico-fnanciar, pentru a se reneunta la lesturi si la lucrurile ce fagociteaza inutil sistemul si apoi o reorganizare noua, pe acelasi baze, dar cu lipsa greselilor anterioare….

P.S.: Deocamdata nu am nimic cu social democratia. Reala.

Deocamdata.

EUGEN BALABAN